Camere de supraveghere în bloc: ce spune legea și ce cere GDPR

Camerele la scară rezolvă probleme reale: furturi din subsol, vandalism, gunoi aruncat pe hol. Dar un sistem montat „ca să avem" poate transforma asociația în operator de date personale fără să știe — cu toate obligațiile care decurg din asta.

Pasul 1: hotărârea adunării generale

Montarea unui sistem de supraveghere se aprobă în adunarea generală, pentru că:

• este o investiție la proprietatea comună, cu cost repartizat pe apartamente;
• implică prelucrarea datelor personale ale tuturor locatarilor și vizitatorilor;
• presupune costuri recurente: mentenanță, stocare, eventual abonament.

Hotărârea trebuie să conțină explicit:

• scopul (de exemplu: prevenirea furturilor și a distrugerilor în spațiile comune);
• zonele acoperite și numărul de camere;
• perioada de păstrare a înregistrărilor;
• cine are acces la imagini și în ce condiții;
• valoarea investiției și sursa de finanțare (fond de reparații sau contribuție).

Pasul 2: unde se poate filma și unde nu

Permis, de regulă: intrarea în bloc, holul de la parter, casa scării, cabina liftului, subsolul și spațiile tehnice, parcarea și curtea asociației.

Nepermis:

• interiorul apartamentelor sau balcoanele altor proprietari;
• filmarea insistentă a ușii unui singur apartament;
• spațiile cu așteptare ridicată de intimitate;
• domeniul public din afara proprietății asociației, dincolo de strictul necesar;
• înregistrarea audio — rareori justificabilă și greu de apărat legal.

Pasul 3: informarea obligatorie

La fiecare intrare și în zonele supravegheate trebuie afișat un anunț vizibil, înainte de intrarea în zona monitorizată, care să conțină: faptul că zona e supravegheată video, cine este operatorul (asociația, cu datele ei de contact), scopul, perioada de păstrare și drepturile persoanelor (acces, ștergere, opoziție, plângere la ANSPDCP).

Pasul 4: documentele pe care trebuie să le aibă asociația

• hotărârea adunării generale;
• informarea afișată (textul, plus fotografii cu afișarea);
• evidența persoanelor cu drept de vizualizare și a accesărilor;
• contractul cu firma de mentenanță, dacă există, cu clauze privind datele;
• procedura internă: cine, când și în ce condiții poate viziona sau extrage imagini;
• evidența cererilor primite de la locatari și a răspunsurilor.

Sunt documente simple, dar lipsa lor transformă o sesizare la autoritatea de protecție a datelor într-o problemă cu costuri reale pentru asociație.

Greșelile care produc amenzi și conflicte

• Difuzarea imaginilor pe grupul de WhatsApp al blocului — cea mai frecventă și cea mai gravă.
• Camere montate de un singur proprietar în spațiul comun, fără hotărâre.
• Păstrarea la nesfârșit a înregistrărilor „ca să avem".
• Acces nelimitat: o aplicație pe telefonul mai multor persoane, fără evidență.
• Lipsa anunțurilor la intrare.
• Refuzul cererilor locatarilor de a-și vedea propriile imagini.

Ce faci dacă ești nemulțumit de camere

Adresează o cerere scrisă asociației (scop, zone, perioadă de păstrare, cine are acces). Dacă nu primești răspuns sau constați nereguli, urmează pașii din ghidul despre cum reclami o asociație, iar în ultimă instanță poți sesiza Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Notă: acest ghid explică principiile generale ale supravegherii video în condominii. Pentru situații concrete, mai ales la sesizări sau controale, consultă un specialist în protecția datelor.